Cardiovascular

Diabetul și nevoile de nutrienți, vitamine si minerale

Diabet

Insulina, un hormon produs de pancreas, face posibil ca zahărul (glucoza) să intre în celule și să fie convertit în energie sau, dacă nu este o nevoie imediată, să fie transformat în glicogen sau grăsime. Insulina este, de asemenea, necesară înainte ca grăsimea stocată să fie folosită.

Deficitul de vitamina B6 și diabetul

Când există un deficit de vitamina B6 (piridoxină), triptofanul, un aminoacid esențial din proteine complete, nu poate fi folosit normal, ci este transformat într-o substanță cunoscută sub numele de acid xanturenic. Dacă animalele au un deficit de vitamina B6, acidul xanturenic din sânge ajunge să fie atât de mare încât deteriorează pancreasul într-un interval de 48 de ore și declanșează diabetul. Zahărul din sânge (glucoza) crește peste limitele normale, iar excesul de zahăr ajunge în urină. Cu cât mai mult timp animalele sunt ținute în această stare de deficiență a vitaminei B6, cu atât mai mare este distrugerea țesutului pancreatic. Injectarea animalelor cu acid xanturenic deteriorează, de asemenea, pancreasul atât de tare încât conduce la apariția diabetului.

Rolul magneziului în prevenirea diabetului

În momentul în care vitamina B6 este suficientă, cantitatea de acid xanturenic scade. Magneziul reduce, de asemenea, nevoia de vitamina B6 și, dacă este prezent în cantități suficiente în alimentație, cantitatea de acid xanturenic este redusă, chiar în situația în care vitamina B6 este deficitară. Se știe, de asemenea, că magneziul este deficitar la persoanele cu diabet.

Efectul dietei asupra necesarului de vitamina B6

Diete bogate în proteine și calorii cresc nevoia de vitamina B6, accelerând deteriorarea pancreasului în cazul în care această vitamină este inadecvată în cantitate prea mică. Cercetătorii au concluzionat că există suficiente dovezi că acidul xanthuretic poate cauza diabet. Persoanele supraponderale și obeze sunt în mod special susceptibile la diabet, iar excesul de calorii din orice sursă crește necesarul de vitamina B6. Diabetul a fost declanșat la pisici printr-o hrană bogată în zahăr, în timp ce animalele din grupul de control au fost hrănite cu amidon și nu au dezvoltat această boală. Zahărul, în mod special, crește nevoia atât de insulină, cât și de vitamina B6, iar o mare incidență a diabetului apare la persoanele care consumă zahăr în exces. Invers, atunci când hrana a fost limitată, cum s-a întâmplat în timpul războaielor, diabetul a scăzut în mod remarcabil.

Rolul vitaminei B6 și magneziului în diabet

Faptul că diabeticii sunt deficienți în vitamina B6 poate clarifica multe mistere ale acestei boli. Credința că diabetul este ereditar adică moștenit poate fi mai mult poate să însemne de fapt că există o cerință mai mare din punct de vedere genetic pentru vitamina B6. Anumite persoane pot să aibă nevoie de mai multă sau mult mai multă vitamina B6 decât alții. În plus, lecitina, care reduce colesterolul și este atât de caracteristică diabeticilor, nu poate fi produsă decât atunci când vitamina B6 și magneziul sunt suficiente în corp, de aici și concluzia logică cum că deficiențele acestor nutrienți pot în parte să fie responsabile pentru complicațiile serioase de colesterol ale diabeticilor.

Suplimentarea cu vitamine și minerale

Cu toate că încă se mai fac cercetări și încă mai este de studiat în această direcție, se poate totuși concluziona că persoanele cu diabet sau familiile cu istoric al acestei boli ar fi înțelepte să aibă grijă să evite deficiențele la vitamina B6 și magneziu și, atunci când este cazul, să apeleze la suplimente.

Stimularea producției de insulină

O altă modalitate de a ajuta pacienții cu diabet este modalitatea de a crește producția de insulină de a stimula producția de insulină. Producția de insulină a crescut adesea când diabeticii au luat vitamina C. Porcușorii de Guineea care au primit prea puțină vitamina C au produs insulina insuficientă, au avut glicemie ridicată și glucoză prezentă în urină, deoarece vitamina C este necesară înainte ca câțiva aminoacizi care formează insulina să fie utilizați. După cum știți, oamenii, porcușorul de Guineea, câteva specii de lilieci și maimuțele primatelor nu pot produce singuri vitamina C, astfel că depindem de vitamina C pe care o luăm din alimente sau suplimente.

Efectul vitaminelor B2 și B5 asupra producției de insulină

Deficiențele sau deficitul de proteină, acid pantotenic (vitamina B5) și, în mod particular, vitamina B2, au redus sinteza de insulină în șoareci, în timp ce cantități generoase suficiente din acești nutrienți au stimulat producția de insulină. De asemenea, pacienții diabetici și-au îmbunătățit starea în mod remarcabil când au suplimentat cu 300 până la 600 de unități de vitamina E zilnic. Mai mult, această vitamină a fost folositoare persoanelor cu gangrenă diabetică și alte complicații cauzate de ateroscleroză. Rezultate remarcabile au fost obținute și când au fost administrate trei linguri de lecitină zilnic împreună cu vitamina E.

Concluzii

În concluzie, diabetul este permanent doar atunci când celulele producătoare de insulină au fost distruse complet sau în foarte mare măsură. Din cauza stresului, a pierderilor urinare și a distrugerii realizate de zahăr și alți îndulcitori artificiali, necesarul de vitamina C este de asemenea mult mai mare la pacienții diabetici, iar cantitățile mari de vitamina C aduc uneori rezultate pozitive neașteptate. Pacienții diabetici sunt în mod frecvent deficitari la potasiu, iar pierderea potasiului este cauzată de retenția de sare de sodiu în timpul stresului, ceea ce este periculos pentru diabeticii care suferă de hipertensiune arterială. Deoarece un deficit de potasiu poate de asemenea să fie indus de consumul de prea multă sare, diabeticii nu ar trebui să consume prea multe alimente sărate, mai ales în situații stresante, și mai ales în situațiile în care nu suplimentează potasiu.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *